Trebuie neaparat sa-mi iau si eu cateva perechi de papuci barbatesti cu astfel de culori, in special pentru musafiri
(vazute in Cora)
Initial am vrut sa scriu without technology, dar mi-am dat seama ca as fi mintit, tehnologia e in continuare in viata mea.
Dar de cateva zile incerc un experiment care se pare ca merge f. bine. Oarecum inspirat din proiectul Caveman, dar cu niste pasi si conditii diferite. Nu vreau sa salvez lumea, nu vreau sa schimb nimic, vreau sa ma schimb pe mine (dar va recomand sa citit cat mai multe despre experimentul Caveman, o sa va puna pe ganduri cu siguranta).
Asa ca am inceput prin a nu mai folosi calculatorul dupa serviciu, de acasa. Poate doar pentru descarcat poze, dar atat. Cel putin in timpul saptamanii. In timpul weekendului, o ora pe zi maxim. In cel mai rau caz, pentru urgente, o sa ma uit pe smartphone.
Televizorul va fi si el inchis, doar muzica va merge. Voi avea astfel mai mult timp pentru familie, prieteni. Si mai ales pentru mine. Voi citi, voi medita, voi fotografia, voi iubi. Voi fi mai atent la intrebari si raspunsuri.
E interesanta experienta, imi place. Cum am auzit pe cineva, in viata e bine sa mai dai un “hard reset” si apoi sa incepi din nou. S-ar putea ca unele lucruri sa se schimbe.
Se spune ca “semeni cu cine te aduni” (su ceva in genul asta). Se pare ca, dupa ce stai mai mult langa o persoana (nu neaparat intr-o relatie personala) incepi sa semeni cu ea. Nu fizic, desi exista si cazul asta. Incepi sa copiezi, fara sa vrei, replici, reactii, cuvinte, gesturi.
Poti sa iei partea buna, din dragoste pentru persoana respectiva dar si pentru ca acele cuvinte, reactii, gesturi, se apropie foarte mult de ceea ce crezi si simti tu.
Insa poti sa-ti lasi caracterul sa ia cele mai proaste gesturi si expresii de la cel de langa tine. Poate ca nesimtirea iese la suprafata atunci cand stai langa un nesimtit, pentru ca vezi ca se poate. Si atunci renunti la bunul tau simt si devii nesimtit.
Sunt putini cei care reusesc sa ramana neschimbati, pentru ca, daca nu-ti place omul respectiv, in mod normal nu poti ramane langa el, nu-i poti accepta meschinariile, urateniile. Si ii spui.
Sau te ei dupa el, ajungand sa nu mai fii doar fals, imitandu-l, ci chiar sa ajungi sa te porti si sa vorbesti la fel ca el, indiferent de cum faceai inainte.
Si mi-am mai dat seama ca, daca nu stii cum merge bine procesul intr-o afacere, in loc sa recunosti ca nu stii, ajungi sa te porti ca un nesimtit, tocmai ca ascunzi aceasta lipsa. Bine, unii fac asta.
Si e trist cand cineva te dezamageste, mai ales daca ii dadusei multa incredere si sustinere…
P.S. Ideea e ca trebuie sa ai mare grija pe cine iti iei model. Pentru ca nu inseamna ca daca unul are un aparent succes fiind nesimtit inseamna ca asa e si bine…
la care trebuia sa ma gandesc inainte. Stiu, niciodata nu e prea tarziu, dar preferam sa invat inainte
1. “Cand te certi cu un neghiob, lumea nu mai face diferenta”
2. “Nu uita ca orice discutie la un ceai sau o cafea in care oferi informatii picante din viata ta, ti s-ar putea intoarce candva, impotriva.”
Mda.
inseamna sa dau drumul la orice idee sau gand care ocupa un oaresce spatiu de memorie. Pentru ca nu vreau sa tin ocupat nimic din ce poate fi folosit in alt fel. inclusiv idei scurte sau ganduri ce par scurte, dar de impact sau folosire a tamponului de memorie prea mult.
Aseara am avut o discutie cu un prieten vechi. Si bun. Si vorbeam despre renuntarea la blog. Daca poti sa o faci. Si a reiesit ca, desi poti, e bine totusi sa-ti faci unul. Unul care sa scrii doar cand ai chef sa scrii. Si poate si ca terapie. Cand iti vin idei in cap si vrei sa le elimini… Le arunci. Dar pentru ca nu vrei sa le arunci de tot, le arunci pe blog. Si atunci se pastreaza. Si nu-ti ocupa mult timp, ci doar cat scrii ceva si gata. Fara promovare, fara cautare de idei de articole, doar scris atunci cand simti ca trebuie sa te eliberezi. De idei pe care intr-un fel nu vrei sa le pierzi.
Da, ideea de blog ca terapie e chiar buna. Si adevarata. Baga-te si tu, man! Sigur ajuta. Nu-ti iei domeniu, nu nimic. Te bagi pe wordpress si te ascunzi in necunoscut. Si stai acolo, chiar daca uneori ai tendinta de a iesi la suprafata…