sa fiu considerat un haifavist mutat pe blog. Nu ca as sti foarte clar ce e aia hi5, cum am tot vazut ca se scrie. Desi varsta m-ar fi trimis macar sa vad cum arata. Ma refer la articolul scris de ZuZu, Bloggeri ce ma lasa rece.
Stau si ma intreb cati din cei care citesc blogul ma cred atat de disperat dupa trafic asa cum arat. Ma intreb cati ma cred si pe mine un d’ala de-si deschide blog doar ca a auzit ca asa e la moda, ca pot face bani, etc.
“Pentru că indivizii ăştia, după ce au analizat situaţia şi au măsurat din ochi cât de frecvent e s-a-ul comparativ cu sa-ul sau ia-ul şi i-a-ul în textele de pe internet s-au apucat, ca next step după site-uri pe piczo sau profile pe hi5, de făcut bloguri. Că aşa au văzut ei că e cul acum, că toată lumea are, că poţi să faci bani şi a, da, că e cul.”
(…)
Problema e însă că noii veniţi în blogosferă îşi doresc în marea lor majoritate să intre în gaşca mare şi faimoasă a bloggerilor, atraşi de mirajul fanilor, banilor şi anilor (pentru rimă, deh) fără ca măcar să înţeleagă faptul că marii bloggeri de acum (sau cel puţin câţiva dintre ei) au fost înainte de toate oameni cu blog, care au ajuns unde au ajuns tocmai fiindcă şi-au dat seama la timp ce le place
Asta zice Kidha intr-un post care mi-a placut mult.
Eu totusi ma vad om cu blog, asa cum il descrie Kidha. Si sper din tot sufletul sa nu ma schimb. Pentru ca am vazut oameni in jurul meu cum s-au schimbat. Si nu e bine…
Pentru oamenii cu blog a scrie înseamna a da formă unei pasiuni, oricât de aiurea ar fi fost ea, oricât de nişată sau vastă ar fi fost, fără însă a simţi nevoia de publicitate, monetizare sau faimă. Oameni cu blog au rămas involuaţii, boemii şi idealiştii care vedeau în blogărit asemănări cu literatura sau cu jurnalul personal, inadaptaţii care n-au vrut să se lase pradă sentimentului de putere pe care doar un anumit număr de vizitatori ţi-l poate da şi care au ales să rămână în umbră chiar dacă lumina nu era decât la un link distanţă.
“Bufnitele nu sunt ceea ce par a fi” – asta era o replica din serialul Twin Peaks. Din pacate suntem intr-o graba/fuga atat de mare incat nu ne mai oprim sa analizam si sa ne gandim daca omul respectiv chiar e asa cum il vedem noi sau e doar o imagine. Fraza asta nu are nici o legatura cu cei doi la care faceam referire mai sus, ci la unii care se trezesc sa comenteze sau sa analizeze cuvintele altora…