Reclame orale din perioada ailalta :)

August 25th, 2008

Am primit pe mail ceva ce nu trebuie pastrat doar pentru mine, trebuie dat mai departe. Reclamele (necomerciale, bineinteles) care megeau din gura in gura. Ia de vezi.

Ciocolata Veronica,
Face mica gaurica.
Face mica gaurica,
Nu mai intra nici furnica.

Vreti sa cuceriti femeia,
Folositi sapunul Cheia.

Soarele si tenisul,
Va-ntareste penisul.

Moarte sigura cu cobra,
Dar mai sigura cu Mobra.

Motocicleta Carpati,
Stati în cur si reparati.

Ciocolata Pitic,
Va face voinic.

Nu mai fumati tigari Kent,
Ca va lasa impotent.
Vreti sa deveniti barbati,
Fumati doar tigari Carpati.

Sifilisul de Constanta,
Face tenul ca faianta.

Pâna si-mparatul Nero,
Se spala la cur cu Dero.

Opriti dricul,
Mortul vrea sa bea un Cico.
Un Cico dac-ar bea,
Mortu’ poate-ar învia.

Ciocolata Laura,
Va largeste gaura.

Pasta de dinti Cristal,
Face dintii ca de cal.

Aquafresh în trei culori,
Cariaza de trei ori.

Daca bei Tuica de pruna,
Orice-baba-ti pare buna.

Mâncati coji de mere verzi,
Si-o s-ajungeti somalezi.

Produsele firmei Knorr,
Va fac din om tractor.

Infuzia cu flori de tei,
Va va scapa de latei.

Vrei sa-ti satisfaci nevasta,
Cumpara-ti saltea Relaxa.

Sutienul de Cluj-Napoca,
Face tâta ca si roca.

În camin la medicina,
Nici o fata nu-i virgina.

vise, realitati, sperante

August 25th, 2008

am dormit fara iubita mea, dupa mult timp. si m-am cam chinuit eu sa dorm fara ea. Insa a meritat visul de dimineata. Veneam de undeva cu avionul si eram cu niste olandezi langa mine (o tipa si doi tipi). Eu se pare ca stiam olandeza (pentru ca intelegeam ce ziceau cei trei), asa ca nu mi-a fost greu sa inteleg cand ea le-a zis baietilor: “bai, eu ma dau la asta, ca-mi place. oare o zice ceva?”. Dupa ce cei doi au incurajat-o sa incerce, ea si-a pus capul pe umarul meu si a zis intr-o combinatie de olandeza-engleza ca vrea sa se sprijine de mine si ca i-ar placea sa ma cunoasca mai bine. Apoi m-a intrebat daca inteleg. Am dat din mana ca “asa si asa, putin”. Mi-a zis ca nu vorbeste engleza, iar eu i-am spus ca “imi pare rau, dar am o iubita care ma asteapta la aterizare si pe care o iubesc mult de tot”. S-a uitat la mine, iar privirea ei exprima ceva de genul “mi-ar place sa am si eu norocul ei”.

M-am dat jos din avion si ea ma astepta pe pista. M-am dus spre ea, am luat-o in brate si am inceput sa ne invartim asa cum ne invartim de fiecare data in ringul de dans…

Mi-ar place sa avem iubirea pe care o avem pentru cat mai mult timp. Si apoi sa avem intelepciunea de a pastra tot ce e frumos in viata noastra…

Da, a fost o foarte frumoasa declaratie de dragoste din partea subconstientului meu pentru ea…

LE: intr-adevar, cred ca stirile de la tv nu fac bine, ieri au fost mai multe stiri cu avioane si se pare ca si altii au visat avioane. Macar la mine nu s-au prabusit…

Sursa raului sau multumiri telecomenzii si neatentiei!

August 25th, 2008

Vineri eram plictisit si fara chef. Si foarte obosit. Aveam chef de ceva foarte usor pentru un barbat si anume niste stiri sportive. Pe telecomanda am GSP TV la 31. Din neatentie am apasat 34. Si, din lene, nu am scris din nou 31 si am preferat sa merg in jos: 33, 32… Noroc fiind, pe 32, chiar langa GSP TV este TV Cultural.

Aici, la TV Cultural am descoperit, aveam sa aflu mult mai tarziu, Sursa Raului!!!

ONDSKAN. Suna destul de dur, nu? Da, e vorba de Sursa Raului. Sau Evil. Dar e vorba de un titlu de film. Un film care m-a facut sa nu fiu in stare nici sa ma ridic sa ma duc pana la wece decat atunci cand nu mai puteam, convins fiind ca o sa pierd o faza importanta (pe care bineinteles ca am pierdut-o).

O lista de premii si nominalizari:

Nominalizare 2004 la Premiul OSCAR pentru cel mai bun film strain.
PREMII SHANGHAI INTERNATIONAL FILM FESTIVAL, 2004
ANDREAS WILSON: cel mai bun actor
PETER MOKROSINSKI: cea mai bună imagine

Am aflat un pic mai tarziu, pentru ca ratasem inceputul, ca actiunea se petrecea in Suedia anilor 50. E vorba despre Erik, un baiat care a fost trimis la o scoala particulara, dupa ce fusese exmatriculat de la un alt liceu. Din pacate in liceul nou era mai rau decat acasa, de unde fugise de bataile tatalui sau vitreg (care, dupa ce il batea cu vipusca ii spunea: gata, acum suntem prieteni, da?). La scoala cea noua, din pacate, elevii din clasele superioare impusesera un regim fascist in care pedeapsele violente erau ceva obisnuit. Pentru mentinerea ordinii, justificau ei.

Dorindu-si sa nu fie din nou exmatriculat, Erik incearca sa evite violentele si sa se implice in scandaluri, incercand sa nu raspunda la randul lui cu violenta. Insa cand apare vorba de prietenie, iubire si onoare, trebuie sa rezolve ceva. Trebuie sa se implice.

Un film foarte dur, dar foarte captivant. Foarte trist, dar la sfarsit nu poti decat sa te bucuri ca Erik a avut putere si rabdare. Si forta, atunci cand trebuia. Si inteligenta.

Un film cum nu o sa vezi la vreo televiziune comerciala. Dar un film pe care trebuie sa-l vezi, daca ai ocazia. Nu trebuie ratat. Nu stiu insa daca TV Cultural il mai are in program.

Apropos de program, chiar nu se poate ca TV Cultural sa nu mai dea filmele bune la ore in care “munictorii” se duc la culcare? Bine, era vineri noapte, dar nu e vorba doar de filmul asta, stiu ca au mai fost si in timpul saptamanii filme la ore “imposibile”.

Pana la CEO “te mananca” executivii

August 14th, 2008

Nu e titlul meu, e titlul unui editorial din The Investor. Super tare titlu, din pacate mult prea adevarat dar si la un nivel mai mic.

Intotdeauna se trezeste cate un sefut care e varza in domeniu da’ a ajuns pe pile sau printr-o intamplare intr-o anumita pozitie cu 2-3  subordonati si a ajuns acum mare smecher. Si ajunge sa blocheze accesul in firma a unor vendori sau a unor propuneri doar pentru ca nu are chef el de furnizorul respectiv sau i se pare lui ca altii ar lucra mai bine.

Sunt multe proiecte care se opresc la nivel de sefut si, daca ai tupeul sa escalezi problema si te duci la seful sefutului afli ca el nici macar nu stia de asa ceva. Ce sa mai zic ca, intr-adevar, ca o informatie sa ajunga la un CEO, ti se pun o gramada de piedici.

Acu’ stau io si ma intreb: oare chiar sunt buni astfel de stoperi? oare chiar se cred mici Dumnezei omuletii astia? Oare chiar nu-si dau seama cat de penibili sunt? Hmmmm… Se pare ca nu…

Dar da, sunt din ce in cei mai multi mici Dumnezei ai firmelor mari, care blocheaza proiecte doar ca asa li s-a sculat lor in momentul ala…