Banu. Bogdan Banu

Se spune ca “semeni cu cine te aduni” (su ceva in genul asta). Se pare ca, dupa ce stai mai mult langa o persoana (nu neaparat intr-o relatie personala) incepi sa semeni cu ea. Nu fizic, desi exista si cazul asta. Incepi sa copiezi, fara sa vrei, replici, reactii, cuvinte, gesturi.

Poti sa iei partea buna, din dragoste pentru persoana respectiva dar si pentru ca acele cuvinte, reactii, gesturi, se apropie foarte mult de ceea ce crezi si simti tu.

Insa poti sa-ti lasi caracterul sa ia cele mai proaste gesturi si expresii de la cel de langa tine. Poate ca nesimtirea iese la suprafata atunci cand stai langa un nesimtit, pentru ca vezi ca se poate. Si atunci renunti la bunul tau simt si devii nesimtit.

Sunt putini cei care reusesc sa ramana neschimbati, pentru ca, daca nu-ti place omul respectiv, in mod normal nu poti ramane langa el, nu-i poti accepta meschinariile, urateniile. Si ii spui.

Sau te ei dupa el, ajungand sa nu mai fii doar fals, imitandu-l, ci chiar sa ajungi sa te porti si sa vorbesti la fel ca el, indiferent de cum faceai inainte.

Si mi-am mai dat seama ca, daca nu stii cum merge bine procesul intr-o afacere, in loc sa recunosti ca nu stii, ajungi sa te porti ca un nesimtit, tocmai ca ascunzi aceasta lipsa. Bine, unii fac asta.

Si e trist cand cineva te dezamageste, mai ales daca ii dadusei multa incredere si sustinere…

P.S. Ideea e ca trebuie sa ai mare grija pe cine iti iei model. Pentru ca nu inseamna ca daca unul are un aparent succes fiind nesimtit inseamna ca asa e si bine…

la care trebuia sa ma gandesc inainte. Stiu, niciodata nu e prea tarziu, dar preferam sa invat inainte

1. “Cand te certi cu un neghiob, lumea nu mai face diferenta”

2. “Nu uita ca orice discutie la un ceai sau o cafea in care oferi informatii picante din viata ta, ti s-ar putea intoarce candva, impotriva.”

Mda.

unul din visele mele cele mai mari (pe langa cel declarat in facultate de a deveni cel mai mare specialist de _nu_se_spune_ din lume din generatia mea) este sa scriu. Romane, nuvele, povesti, orice… Sa scriu.. Stau si ma intreb daca voi mai ajunge vreodata sa scriu.. Dupa cum se intampla lucrurile, dupa cum sunt relatiile mele… In nici un caz. Par mai mult un spectator sau un jucator ratat de divizia judeteana. In nici un caz campion…

nu pentru ca nu vreau sa le cumpar sau ca le prefer de pe net. Nu. Chiar imi place sa simt placerea foilor unei carti reale.. Nu, nu mai cumpar carti pentru ca nu le citesc. Si pana nu citesc tot ce am de citit, nu mai cumpar… Pentru ca e pacat, le strang pe toate in biblioteca si nimic.. Le mai sterg din cand in cand de praf, le mai mut dintr-un raft in altul, dar atat…

m-am saturat de certuri, de contradictii.

m-am saturat sa fie tot political correct

m-am saturat sa ma ascund dar totusi nici nu vreau sa fiu vazut

ma bucur ca a venit soarele si sper, implicit, primavara

nu-mi place ca, desi am scapat de stresul statisticilor, totusi ma mai intreb din cand in cand cati ma citesc acum, desi declar clar ca scriu doar pentru mine

ma enevreaza in continuare nesimtirea si prostia, oricat as vrea sa nu fie asa.

ma bucura iubirea cand o vad in jur…

ma bucur ca wordpress are optiunea de private post si ca nu am sters cele 2 posturi pe care le-am scris acum ceva timp, pentru ca sunt frumoase. dar parca sunt totusi prea personale…

gata, cam atat. oricum nu ma citeste nimeni, doar scriu pentru mine, nu?

Desi tineam cu Dinamo, am tinut intodeauna si cu echipele la care tineau antrenorii dinamovisti (Lucescu al mare, desi nu in perioada Rapid; Rednic - la fel, nu in perioada rapid; Ciubotariu si tot asa). Acum tineam cu Clujul, inca de anul trecut, de cand a plecat Andone la ei. Numa’ ca (spre norocul meu, totusi?) Ando a fost dat afara de la Cluj, dupa ce acum 3 saptamani cei din conducere declarau sus si tare ca ei il vor pastra pe Andone 15 ani la Cluj.

De ce zic spre norocul meu? Pentru ca nu ma mai uit la meciurile cu Clujul, decat poate la cel cu Dinamo. Nu mai am chef. Nici la Dinamo nu prea ma mai uit, am deja 2 meciuri ratate, cel cu Rapid si cel cu Craiova, pentru ca am gasit ceva mai important de facut in oras in perioada aia…

Ando, unde te duci, sa-ti fie bine.

Baieti (de la Dinamo) mai vindeti voi multi jucatori (ultimul exemplu fiind Moti, care ramanea clar inca un an la Dinamo, conform declaratiilor) si mai aduceti verze ca Mitea si mai pierdeti un suporter infocat… Hai, ca meritati, se pare…

Pe langa antrenorul oficial al unei echipe sunt zeci, sute sau chiar mii de antrenori. Toti stiu mai bine daca pentru echipa e nevoie o formula 3-1-4-2 sau 3-4-3 sau 5-2-1. Toti stiu cine e jucatorul mai in forma. Toti stiu cine e mai rezistent si tot asa.

Pentru ei exista Hattrick. Eu l-am descoperit acum mai mult de 1 an. Am meciuri in fiecare sambata, cumpar jucatori, antrenez, vand, ii pozitionez, etc. Practic sunt patron si antrenor. Sunt un Becali + Lacatus la un loc. Sau un Borcea + Rednic.

In ultima etapa m-am dat mare antrenor. Si am ales o formula ofensiva 3-4-3. Cu o echipa cu care trebuia sa castig in mod clar. Si am pierdut cu 6-1. Artistic rau. Si nu a fost prima data.

Ce vreau sa zic cu toata povestea asta, pe langa promovarea Hattrick?

Nu va mai dati mari antrenori pana nu ajungeti in pielea unuia, chiar si virtuala. Nu mai acuzati antrenoirii din Liga 1 sau de la Nationala. Pentru ca nu stiti ce e in spate. Nu aveti privirea aia de ansamblu. E usor sa injuri din tribuna sau din fotoliu. Pentru ca e mai usor sa distrugi decat sa construiesti si cam asta fac romanii.

Vrei sa te dai mare antrenor? Fa ceva in sensul asta si abia apoi comenteaza. Pentru ca daca nici virtual nu esti in stare, iti dai seama ce greu e IRL?

Si totusi sper sa-mi revin si sambata sa castig